Vlad Petreanu are un articol genial despre sistemul școlilor profesionale și absențele uriașe de la înscrierea la Bac.

Aproape 1 din 2 copii care încep clasa 1, nu susțin examenul de bacalaureat.

O statistică de genul ăsta ar trebui să zguduie din temelii orice sistem educațional sănătos. Eșuezi pentru 45% din copii pe care ar trebui să-i formezi.

Liceenii care dau zilele acestea bacalaureatul au început școala în anul 2010/2011. Atunci au fost înscriși 203.926 de copii în clasa întâi. Rezultă că aproape jumătate (!!) dintre copiii care au început școala în România acum 12 ani n-o mai termină cu o diplomă de absolvire a liceului – e vorba de 92.597 de copii, adică 45,4% (alte date oficiale, aici).

Vlad Petreanu – https://www.petreanu.ro/examen-bacalaureat/

Citind articolul, mă tot gândeam la cazul meu și liceul pe care l-am absolvit.

În clasa a 8a, am decis că nu mai vreau să urmez un liceu teoretic, făcusem gimnaziul la liceul Sadoveanu din Pașcani și probabil, aș fi putut să rămân acolo dacă-mi doream asta.

În perioada aia însă, ai mei tocmai dădeau faliment cu un mic magazin de haine pe care-l aveau în piață. Cauzele falimentului au fost lipsa unui cashflow predictibil, o contabilitate defectuoasă, și cel mai important, lipsurile din gestiune făcute de o angajată de treabă și mărinimoasă.

M-am uitat la posibilele opțiuni pe care le aveam la dispoziție în oraș. Nici nu mai știu exact cum am ajuns la Unirea la contabilitate. A contat și că liceul era foarte aproape de casă.

Întâlnirea cu diriginta mea avea să-mi schimbe modul de gândire și înțelegerea despre lumea-n care trăim. Iar ce am învățat în liceu folosesc și astăzi.

Diriga este unul din cei mai faini și implicați profesori pe care mi-a fost dat să-i cunosc până acum. Cu toate că am avut meciurile noastre-n liceu, nefiind un elev model, sunt atât de recunoscător pentru tot ce face acolo și tot ce am învățat alături de ea.

A ajuns director și pentru a nu știu câta oară a transformat școala aia, arată mai bine decât unele școli de fițe din marile orașe ale țării, iar pasiunea cu care vorbește despre ce face acolo e molipsitoare.

Uitându-mă înapoi, aș face fix aceeași alegere în ceea ce privește educația mea.

Faptul că pot înțelege cum funcționează finanțele la nivel primar m-a salvat de multe bătăi de cap de-a lungul timpului.

Am învățat ce-i un activ, ce înseamnă o creanță și cum poți scoate banii munciți de tine dintr-o firmă.

Și acum la peste 10 ani de la terminarea liceului mai știu formule de contabilitate pe de rost și că 401 e contul pentru furnizori, 411 e cel de clienți sau că 5121 reprezintă conturile în bancă-n lei.

Și cu toate că n-am mai deschis din liceu winmentor-ul, tot pot să mă înțeleg ideea de credit și debit pe care le vezi pe fiecare extras de cont din bancă.

Am văzut acolo elevi, veniți din satele de lângă, care au plecat din școală cu o meserie. Din păcate, mulți au plecat la propriu în țări străine în căutare de un salariu decent și apreciere.

Noi la contabilitate chiar ne jucam cu date contabile reale, diriginta fiind contabilă și oferindu-ne situații ale unor magazine din oraș pe care le știam.

Și diriga a mai făcut ceva important, a văzut că are 5-6 elevi care au capacitatea de a fi extraordinari dar se plictisesc în ore.

Chiuleam și plecam de la ore doar pentru că nu mai suportam materia inutilă. A văzut asta și ne-a implicat în proiecte extracurriculare de am ajuns să stăm mai mult în sala 9 (laboratorul de contabilitate) decât stăteau colegii noștri la ore. Era normal să plecăm la 4-5 de la școală când lucram la pregătirea vreunui târg pentru firme de exercițiu, pentru care am fost și premiați.

Și ce să vezi, toți colegii implicați activ, am luat bacul și am ajuns ok zic eu. Suntem de la electricieni, la șoferi, la bucătari (mă rog, chef), avocați și contabili.

Țin minte însă superioritatea unora când spuneai că ești la Unirea.

Țin minte cum se uitau la tine de parcă nu erai prea mobilat la mansardă și plecau de la prezumția că nu puteai mai mult.

Acum sigur nu se mai uită la fel, fiind una din școlile cu cele mai faine programe de învățare de prin județ. Poți face acolo de la robotică la dezbateri, de la informatică la tâmplărie. Și mai și arată foarte bine.

Modul în care reacționăm la școlile profesionale trebuie să se schimbe.

Avem nevoie (și) de meseriași în viața noastră și vom avea din ce în ce mai mult.

Școala profesională îi poate ajuta să-ți ofere serviciile la un nivel calitativ ridicat. Îi învață să comunice, nu doar să facă. Îi ajută să se asocieze și să lucreze împreună pentru a putea duce la bun sfârșit proiecte mai complicate. Îi profesionalizează și îi învață să gândească pe termen lung.

Până una alta, rămân un elev recunoscător că a termiat un colegiu tehnic și care recunoaște mereu că m-au ajutat atât profesorii cât și cunoștințele dobândite în liceu.

Și diriga, încă o dată, mulțumesc 🙂