Podcasturile sunt de vreo 3 ani the new shiny thing, pentru mulți din media românească, de la Micutzu la diverși infractori ori copii de bani gata.

Problema mea cu majoritatea este că majoritatea gazdelor nu ascultă, nu știu să asculte și să pună întrebări care merg mai departe de suprafață.

Apoi mă deranjează lipsa editării. Înțeleg că și timpii morți sunt faini, poate acolo cineva găsește valore, însă un podcast de 3 ore în care mai mult de o oră e doar o conversație dezlânată e rețeta perfectă să nu mai dau play la următorul tău podcast.

Singura excepție este dacă chiar îmi place invitatul și vreau să-l ascult.

Mă gândesc că nici nu e atât de distractiv să aculți, să conduci conversația spre o discuție cu sens.

Am dat zilele astea iar peste Rick Rubin și al său podcast și sunt pur și simplu uimit de calitatea întrebărilor, de modul în care ascultă și de calitatea producției.

E clar că e greu ca cineva din Ro să ajungă la aceeași calitate a filmării ori audio, omul fiind unul din cei mai mari producători de hiphop/rock din toate timpurile.

Dar astea 2 podcasturi sunt ca o gură de aer proaspăt în care chiar am simțit că am “plecat” mai câștigat după ce le-am ascultat.