De fiecare dată când întreb pe cineva cum e la muncă, mai mereu mi se răspunde că-i ocupat.

E nebunie, am un program aglomerat, șeful vrea ceva ieri și așa mai departe.

Când nu sunt ocupați la muncă, sunt ocupați cu planificarea unui concediu, ocupați cu pregătiri pentru o ieșire-n camping, ocupați cu copilul, ocupați cu familia, ocupați cu repararea sau întreținerea mașinii ori a casei.

Suntem ocupați zilnic și asta a devenit norma. A devenit scuza perfectă pentru orice nu facem.

Indiferent că am uitat să facem ceva, să dăm un telefon ori să spunem cuiva la mulți ani, am fost ocupat e scuza perfectă.

Mai trist e că deseori suntem ocupați doar să fim ocupați.

Vrem în cele 16 ore din zi să înghesuim cât mai multe lucruri, cât mai multe experiențe ori activități.

Când mereu ești ocupat, când mereu gândul îți este la ce ai de făcut după ce termini ce faci în acest moment, mai ai timp să te bucuri de prezent?

Știu că să ne bucurăm de prezent a devenit un clișeu al dezvoltării personale și spirituale.

Toată lumea știe că trebuie să facă asta și să petreacă timp de calitate cu cei dragi.

Eu îmi doresc să nu mai fiu ocupat, să am momente de respiro în care pot face o pauză și doar să mă plimb, să fiu liber să îmi notez ce am mai citit sau descoperit în ultima vreme, să fiu liber să iau o pauză când copilul îmi arată ultima lui creație din carton.

Iar pentru a nu mai fi atât de grăbit și ocupat mereu, în primul rând am început să-mi zic că e ok să stau.

Este normal să vreau o pauză, că mă ajută să nu mă grăbesc.

Al doilea lucru important este să spun NU, din toată inima, spun nu la din ce în ce mai multe lucruri.

Încerc la muncă să spun NU oricărei întâlniri în care nu e vital să fiu acolo, am salvat lejer 2 ore din timpul programului de muncă.

Spun NU distracțiilor de moment, care nu-mi aduc valoare, de asta nu prea stau pe facebook, instagram sau alte rețele sociale.

Spun nu dezorganizării.

De fiecare dată când îmi planific ce vreau să fac, sunt șanse mari să fac mai multe în același timp dat. Când știu exact ce am de făcut și cum, salvez timp pentru pauze.

Dar poate cel mai important, spun NU stării de spirit de ocupare.

Chiar dacă am multe de făcut, încerc să le fac pe rând, task după task, moment după moment, încercând să rămân conștient de starea mea de spirit și relaxat.

Uneori funcționează, alteori doar spun că sunt ocupat ca să fiu lăsat în pace.