Salut!
Eu sunt Răzvan și port mai multe pălării în același timp, la fel ca fiecare dintre noi, printre cele mai importante pentru mine: sunt tată, psihoterapeut, Instructional Design Lead la basetolearn.
Profesional, îmi petrec mare parte din timp ajutând oameni să învețe, să pună ordine în lucruri complicate și să transforme ideile bune în ceva ce pot folosi în viața reală.
Fac asta de peste 15 ani, în contexte destul de diferite: training, facilitare, consiliere în carieră, proiecte de învățare pentru organizații globale, instructional design și facilitarea învățării alături de SMEs și, acum, psihoterapie.
Nu mi-am construit drumul în linie dreaptă și nici nu am știut de la început ce vreau să devin. Am început Marketing la ASE și am intrat în AIESEC (organizație de care încă sunt conectat), am renunțat la marketing și mi-am luat un an să fiu exclusiv voluntar, apoi am studiat psihologia la SNSPA, am lucrat în companii precum Deloitte, Oracle, Webhelp și Microsoft, am stat în concediu de creștere a copilului și am trecut de la training la instructional design, acum la un soi de design al învățării.
Ce aduc cu mine în cabinet
Aduc experiența unui om care a schimbat de mai multe ori direcția, care a lucrat cu oameni din medii foarte diferite, de la adolescenți în muzee la manageri și antreprenori.
Aduc o înclinație naturală spre psihologia care măsoară și verifică, nu doar afirmă sau doar vorbește. De aceea folosesc feedback-ul și două instrumente scurte, ORS și SRS, pentru a urmări procesul și relația terapeutică. Și recunosc deschis că am fost deformat profesional de profesori precum Dragoș Iliescu sau Dan Stănescu.
Aduc și experiența personală a unui început mai puțin „ordonat“.
Am crescut în Pașcani, într-o perioadă și într-un mediu în care am văzut devreme violență, golăneli și destule alegeri proaste. Am lipsit mult de la școală și am avut norocul să întâlnesc profesori și comunități care au văzut mai departe de adolescentul derutat de atunci.
Zic toate astea pentru că sunt de părere că comportamentul unui om are sens în context, dar contextul nu trebuie să îi decidă tot viitorul și cred cu tărie că schimbarea există, când muncești pentru ea.
Cum sunt în conversație
De fel sunt destul de direct, curios și îmi place să folosesc cuvinte simple atunci când descriu concepte. Cred că sunt uneori și foarte random și sar pe tangente atunci când cred că-s relevante, încerc mereu însă să confirm dacă au sens / dacă-s valoroase.
Îmi place să înțeleg cum funcționează lucrurile și deseori mă folosesc în acest scop de schițe simpliste.
Pot să stau cu emoțiile dificile fără să încerc să le repar repede ori să fug de ele.
Nu sunt psihoterapeutul care va avea mereu un aer misterios și nu voi pretinde că știu mai bine decât tine cum trebuie să arate viața ta. Din contra. Cred foarte mult în autonomie.
O să îți spun ce observ. O să îți cer feedback. O să recunosc atunci când nu știu sau când avem nevoie de altă perspectivă. Și, când are sens, o să putem și râde. Faptul că iau foarte în serios psihoterapia și munca mea în general, nu înseamnă că sunt la fel de serios în conversații.
O să fac metafore random, o să-ți povestesc despre lucrurile citite când au legătură cu ce discutăm, o să-ți trimit apoi resursele la care fac referire și în principiu, o să încerc să clarific cum ai nevoie de mine să fiu (mai direct, mai fără bullshit, mai empatic, mai înțelegător, mai ascultător etc.)
De ce psihoterapie
Ca să-ți zic direct, văd psihoterapia ca o modalitate de a oferi altora ce am primit de-a lungul timpului, de a face ceva util, de a fi de folos și de a construi ceva pe termen lung.
Am făcut formarea în perioada în care eram în concediu de creștere a copilului. Mult timp a rămas doar un lucru important pe care îl învățasem, nu o profesie pe care să o practic.
Ani mai târziu, am început să mă găsesc tot mai des în conversații care aduceau foarte mult cu ședințe de terapie, și am înțeles că poate universul încearcă să-mi transmită ceva. O serie de coincidențe mai târziu, trimiteam dosarul la COPSI.
În 2025 am obținut dreptul de liberă practică, iar în 2026 am deschis cabinetul. Nu m-am grăbit în procesul ăsta deloc, mi-a luat mult să mă conving că e ceva ce chiar vreau să fac pe viitor.
Îl construiesc intenționat mic. Vreau să lucrez cu cel mult zece persoane pe săptămână, în principal dimineața. Nu pentru că terapia ar fi un hobby, ci pentru că vreau să pot rămâne atent, să folosesc supervizarea și să nu ajung să depind financiar de menținerea fiecărei persoane în terapie.
Ba chiar încerc să introduc de la început sfârșitul terapiei în discuție, cum știm că nu mai ai nevoie de terapie o perioadă.
Și în afara muncii…
Îmi place să petrec timp cu familia, să merg în camping, prin pădure sau pe munte și să păstrez o parte din viață departe de ecrane, aparent sunt ciudat că-mi las telefonul acasă când plimb câinele.
Îmi plac agendele (din care am prea multe), pixurile și stilourile, scrisul de mână, facilitarea grafică și sistemele de productivitate. Cunosc destule sisteme încât să știu că niciunul nu îți organizează viața în locul tău și mai totul ține de alegeri și consecvență. Că e mai important cum faci să revii la ce ți-ai propus, decât ceva tool strălucitor.
Citesc despre psihologie, învățare, muncă, parenting și schimbare, mai strecor SF-uri ori biografii. Șanse mari să plec din librărie cu vreo carte care mi s-a părut interesantă. Clar am o listă mai mare de citit, decât apuc să citesc real, dar îmi și plac cărțile, să le văd, să le ridic doar pentru a găsi o idee.
Scriu ca să înțeleg mai bine și ca să las pe internet ceva mai util decât încă un rezumat produs în grabă.
Uneori îmi iese.
Alteori îmi construiesc o bază de date foarte elegantă în Notion și uit să fac lucrul pentru care am creat-o. Practic muncesc mai mult să o creez, decât o folosesc real.
Lucrez și eu cu aceeași problemă pe care o au mulți oameni curioși: diferența dintre a consuma informație și a o aplica în practică. Apoi și încerc să consum mai intenționat conținut, să nu mai sar din link în link și să stau aiurea pe youtube, urmărind încă vreun tutorial sau interviu.
Deseori îmi aduc mie aminte că: the main thing is to keep the main thing the main thing.
Ce construiesc aici
Cabinetul este o parte a drumului meu profesional, nu întreaga lui identitate. E o etapă în care am ajuns aici, după borna de 35 de ani.
Pe site vei găsi și Grădina de idei, un loc în care scriu despre psihoterapie, schimbare, învățare, productivitate, parenting și viață trăită mai intenționat. Unele texte sunt scurte și încă se dezvoltă. Altele sunt resurse documentate.
Vreau ca ele să îți fie utile chiar dacă nu vei ajunge niciodată în cabinet.