Întrebări frecvente despre psihoterapie

În ce interval orar lucrez?

În principal dimineața.

Am ales intenționat acest program pentru a lucra într-un interval în care pot fi atent și pentru a păstra după-amiezile pentru rolul meu profesional principal și pentru familie.

Știu că mulți preferă să meargă în terapie seara, dar

Disponibilitatea exactă se verifică în apelul inițial.

De ce tariful este 350 de lei?

Cabinetul este o practică restrânsă, pe care nu intenționez să o transform într-un serviciu de volum.

Lucrez cu un număr limitat de persoane, mai exact maxim 10 pe săptămână, îmi păstrez timp între responsabilități și investesc în supervizare și dezvoltare profesională.

Tariful reflectă cadrul în care aleg să fac această muncă. Nu este o garanție de rezultat și nu înseamnă că un terapeut cu un tarif diferit oferă automat mai mult sau mai puțin.

Ce înseamnă că lucrezi sub supervizare?

Am drept de liberă practică în psihoterapie și îmi desfășor activitatea sub supervizare profesională.

Supervizarea este un cadru în care discut cu un supervizor despre procesul terapeutic, deciziile profesionale, limite și situațiile în care am nevoie de o perspectivă suplimentară. Nu înseamnă că supervizorul participă la ședințe.

Informațiile sunt tratate conform obligațiilor profesionale de confidențialitate și sunt limitate la ceea ce este relevant pentru munca terapeutică.

Ce înseamnă psihoterapie scurtă?

Înseamnă că lucrăm cu obiective, urmărim progresul și nu presupunem că terapia trebuie să continue ani întregi pentru a avea valoare.

Nu înseamnă un număr fix de ședințe și nici promisiunea că orice dificultate se rezolvă repede. Unele procese sunt scurte, altele au nevoie de mai mult timp. Reevaluăm împreună în funcție de nevoile tale și de ceea ce se schimbă.

Trebuie să am un diagnostic ca să vin la terapie?

Nu.

Oamenii pot căuta psihoterapie și pentru perioade de tranziție, stres, decizii, relații, limite, parenting sau sentimentul că au rămas blocați.

În același timp, anumite simptome au nevoie de evaluare clinică ori psihiatrică.

Nu sunt psiholog clinician și nu ofer psihodiagnostic, avize sau evaluări clinice. Dacă observ că ai nevoie de un astfel de serviciu, discutăm deschis.

Oferi diagnostice sau evaluări psihologice?

Nu.

Serviciul descris pe acest site și pe care-l ofer este psihoterapie individuală.

Pentru psihodiagnostic, evaluare clinică, avize sau rapoarte este nevoie de un psiholog cu competențele corespunzătoare și îți recomand să discuți cu o clinică specializată pe așa ceva.

Lucrezi cu adolescenți?

Da, atunci când tema este potrivită competenței mele, adolescentul este de acord să participe și clarificăm consimțământul informat cu părintele sau reprezentantul legal.

Înainte de prima ședință discutăm cadrul de confidențialitate, limitele lui și felul în care familia poate fi implicată fără ca terapia să devină un raport despre adolescent.

Nu lucrez cu copii. Pentru adolescenți, potrivirea este evaluată individual.

Părinții află tot ce spune adolescentul?

Nu. O relație terapeutică utilă are nevoie de un spațiu real de confidențialitate.

Există însă limite, mai ales când apare un risc semnificativ pentru siguranța adolescentului sau a altor persoane ori când cadrul profesional cere o intervenție. Aceste limite sunt explicate înainte de a începe, nu descoperite într-un moment de criză.

Putem stabili împreună ce informații generale despre proces pot fi comunicate părinților și cum poate fi implicată familia când acest lucru ajută. De altfel, din principiu, voi spune clientului ce comunic mai departe și voi clarifica că e ok.

Lucrezi cu persoane LGBTQ+?

Da. Orientarea sexuală și identitatea de gen nu sunt probleme de reparat.

Poți aduce în cabinet relațiile, identitatea, familia, discriminarea, conflictele sau orice altă temă relevantă pentru tine, fără să presupun că aceasta explică automat tot ce trăiești.

Dacă o situație cere o experiență specializată pe care nu o am, voi spune și vom căuta o opțiune mai potrivită.

Însă clar nu am nicio prejudecată referitor la orientarea sexuală, am lucrat profesional destul de mult alături de persoane din comunitate și am prieteni foarte buni care au alte orientări sexuale.

Lucrezi cu cupluri sau familii?

În acest moment nu ofer terapie specializată pentru cupluri ori familie. Lucrez individual și dacă situația o va cere, vom invita familia sau partenerul în cabinet pentru anumite sesiuni.

Ce se întâmplă în prima ședință?

Vorbim despre ce te aduce în cabinet , contextul în care apare problema, ce ai încercat și ce ai vrea să fie diferit. Începem o discuție despre obiectivul sesiunilor și felul în care vom observa progresul.

Nu trebuie să îți spui întreaga poveste și nu există un mod corect de a începe. Prima ședință este și o continuare a verificării potrivirii.

Dacă nu știi despre ce să vorbești?

Este în regulă. Nu trebuie să vii cu o prezentare pregătită.

Poți începe cu ce te-a făcut să cauți un terapeut acum sau cu propoziția „nu știu exact ce se întâmplă cu mine dar nu îmi mai este bine așa“.

Vom descoperi împreună dacă terapia te ajută în acest moment sau poate ai nevoie de altceva prima dată.

Vom vorbi despre copilărie?

Dacă trecutul este relevant pentru ceea ce trăiești acum, da. Nu cred însă că trebuie să reconstruim fiecare an al copilăriei înainte să putem lucra la prezent.

Ne interesează ce ai învățat, ce tipare s-au format, ce resurse ai dezvoltat și cum se vede trecutul în alegerile de acum. Ritmul și profunzimea se decid împreună.

Am trăit până pe la 30 și ceva de ani fără să povestesc multe lucruri din copilărie, nici în terapie n-am spus tot de la început. Uneori copilăria ți se și întâmplă și nu ai vreun control asupra ei, poți să controlezi însă cum răspunzi și cât de mult o lași să te afecteze.

Va trebui să vorbesc despre lucruri pe care nu sunt pregătit să le spun?

Nu te voi forța să dezvălui ceva doar pentru că pare important din perspectiva mea.

Pot să observ că evităm un subiect și pot să te întreb despre asta, pe sistemul observ că eviți acest subiect și doar vreau să clarific că ești conștient de asta. Tu decizi ce poți aduce în acel moment. Putem lucra și la siguranța necesară pentru a aborda treptat o temă dificilă.

Dai teme între ședințe?

De cele mai multe ori. Prefer să le numesc experimente, observații sau pași conveniți împreună.

Pot fi exerciții scrise, conversații, schimbări mici de comportament, resurse sau lucruri la care să fii atent. Nu există temă obligatorie în fiecare săptămână și nu primești o notă dacă nu ai făcut ceva.

Ne interesează dacă ideea a fost relevantă, realistă și ce aflăm din încercare sau din faptul că nu ai încercat-o.

Ce sunt ORS și SRS?

Sunt două scale scurte pe care le folosesc pentru a urmări starea ta generală și felul în care simți colaborarea noastră.

ORS ne oferă un punct de plecare pentru felul în care îți merge în arii importante ale vieții. SRS ne ajută să discutăm dacă te-ai simțit ascultat, dacă am lucrat la ce conta pentru tine și dacă metoda ți s-a potrivit.

Nu sunt teste de personalitate, nu pun diagnostic și nu înlocuiesc conversația.

Cât de des ne vedem?

Frecvența se stabilește în funcție de obiectiv, nevoi, disponibilitate și etapă. Pentru multe persoane are sens un ritm mai regulat la început, apoi întâlnirile pot fi rărite.

Nu folosesc o regulă identică pentru toți și nu recomand o frecvență doar pentru a menține cabinetul ocupat. Oricum îl închiriez cu ora 🙂

Cât durează terapia în total?

Nu pot spune responsabil înainte să înțeleg situația ta.

Orientarea mea este scurtă și lucrăm cu obiective, dar durata poate varia. Vom discuta periodic dacă observăm progres, ce mai este de făcut și dacă beneficiul continuării justifică timpul, banii și energia investite.

În plus, se întâmplă deseori să începem terapia lucrând pe un obiectiv și după câteva sesiuni acesta să se schimbe, să evolueze sau să se transforme-n altceva.

Cum imi dau seama că terapia funcționează?

Nu o să ne luăm doar după cum te simți la finalul unei ședințe. O ședință grea poate face parte dintr-un proces care merge foarte bine, iar o oră plăcută nu garantează progres, de asta am fost, spre exemplu, mereu împotriva KPI-ului de feedback din training, măsurat doar la finalul unei zile de livrat.

Semnele utile sunt schimbările din afara cabinetului: observi mai repede ce ți se întâmplă, reacționezi diferit în situații care înainte te blocau, iei decizii pe care le amânai, relațiile devin mai clare și starea ta generală se îmbunătățește.

În plus, folosim ORS și SRS exact pentru asta: ca să urmărim starea ta generală și calitatea colaborării noastre cu date, nu doar cu impresii. Dacă nu apare progres, discutăm deschis, nu continuăm din inerție.

Dacă ceva pare că nu merge, revizuim obiectivul, ritmul, metoda și potrivirea. Putem schimba modul de lucru, putem discuta o evaluare sau un alt specialist ori putem încheia relația. A continua exact la fel nu este singura opțiune.

Pot să spun că nu sunt de acord cu tine?

Chiar te rog.

Nu am nevoie să mă protejezi în vreun fel. Dacă o interpretare nu ți se potrivește, o întrebare te irită sau o propunere nu are sens în contextul tău, informația este importantă.

Colaborarea nu înseamnă să fim mereu de acord. Înseamnă să putem folosi diferențele fără să transformăm ședința într-o luptă pentru cine are dreptate.

Sigur însă va trebui să păstrăm o doză de respect reciproc dacă vrem ca relația să funcționeze, nu-mi stă în fire să mă trag de șireturi cu oamenii în contexte profesionale.

Este terapia online la fel ca întâlnirea în cabinet?

Pentru multe persoane, terapia online poate fi o opțiune utilă și accesibilă. Calitatea experienței depinde și de spațiul în care te afli, stabilitatea conexiunii, intimitate și preferințele tale.

Ai nevoie de un loc în care poți vorbi fără să fii auzit sau întrerupt. Nu recomand să participi în timp ce conduci, mergi pe stradă sau te ocupi simultan de alte sarcini.

Dacă observăm că formatul online limitează munca, discutăm alternativele.

Pot alterna între online și cabinet?

Da, în limita disponibilității și dacă păstrăm un cadru suficient de previzibil. La finalul fiecărei ședințe stabilim (sau confirmăm) următoarea întâlnire.

Psihoterapia înlocuiește medicația sau consultul psihiatric?

Nu. Nu recomand începerea, oprirea sau modificarea medicației și nici nu o să am vreodată vreo părere despre asta, depășește complet aria mea de expertiză.

Aceste decizii se discută cu medicul psihiatru. Psihoterapia poate avea loc separat sau în paralel cu tratamentul medical, în funcție de situație.

Este confidențial ce spun în terapie?

Absolut! Confidențialitatea este o obligație centrală a muncii mele. Cadrul și limitele ei sunt explicate înainte să începem.

Există situații excepționale prevăzute de cadrul profesional și legal, mai ales când apare un risc serios pentru siguranța ta sau a altcuiva. În cazul adolescenților, discutăm distinct ce rămâne în spațiul terapeutic și ce trebuie comunicat părintelui sau reprezentantului legal.

Supervizarea profesională respectă, la rândul ei, cerințele de confidențialitate.

De asemenea, sunt împotriva publicării pozelor sau informațiilor despre cazurile din terapie în mediul online doar pentru promovare. Nu voi pune printscreen-uri ori fragmente reale din cadrul întâlnirile noastre online.

Folosești poveștile clienților în conținutul online?

Nu folosesc experiențele identificabile ale clienților pentru a produce conținut. Cred că nu e moral ca un client să se identifice în postările tale, să vadă păreri despre cazul lui online și nu voi face asta vreodată.

Dacă scriu despre o întrebare întâlnită frecvent în practică, o tratez la nivel general, fără detalii care ar putea conduce la recunoașterea unei persoane. Nu transform vulnerabilitatea din cabinet în material de marketing.

Ce reguli există pentru anulare și reprogramare?

Regulile exacte sunt comunicate înaintea primei ședințe și incluse în cadrul de lucru și contractul pe care-l semnăm.

Principiul de bază este să anunți cât mai devreme când nu poți ajunge.

Rolul politicii nu este să penalizeze situațiile neprevăzute, ci să protejeze timpul rezervat și predictibilitatea ambelor părți.
Dacă se întâmplă des, sigur vom vorbi la un moment dat despre asta.

Pot întrerupe terapia oricând?

Da. Nu ești obligat să continui și nici nu voi insista să continuăm, indiferent de motiv.

Dacă este posibil, prefer să avem o conversație de încheiere, chiar și atunci când motivul este că procesul nu ți se potrivește.

Poate fi util să înțelegem ce a ajutat, ce nu a ajutat și ce ai nevoie mai departe. Cam ca un exit interview după ce ți-ai dat demisia, prin care sp înțeleg ce pot face mai bine pe viitor și poate să-ți ofer recomandări.

Pot reveni după ce am încheiat?

Da. Oricând simți că ai nevoie.

Poți reveni pentru o provocare nouă, pentru o perioadă scurtă de lucru sau pentru un pingpong de idei.

Revenirea rămâne o opțiune, nu vre-un abonament permanent.

Ce fac dacă este o urgență?

Nu folosi formularul, e-mailul sau mesajele pentru o urgență.

Dacă tu sau altcineva sunteți în pericol imediat, sună la 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.

Apelează la un serviciu specializat pentru provocarea pe care o ai!

Îmi vei spune ce să fac?

Rar și cu foarte mare grijă.

Nu cred că e rolul meu să-ți zic cum să-ți trăiești viața și clar nu iau decizii în locul tău.

Pot oferi perspective, întrebări, informații, opțiuni și uneori recomandări concrete, mai ales când vorbim despre pași mici și experimente între ședințe. Dar deciziile importante îți aparțin, împreună cu responsabilitatea și meritul pentru ele.

Dacă aștepți un manual de instrucțiuni pentru viața ta, să știi că și eu încă-l caut uneori, dar nu am avut noroc încă 🙂

Prin ce diferă terapia de o discuție cu un prieten?

Un prieten bun e o resursă valoroasă și nu încerc să o înlocuiesc. Diferența stă în cadru și scopul întâlnirilor.

În terapie ai un spațiu confidențial, un obiectiv, o metodă și o persoană antrenată să observe tipare, care nu are o miză personală în deciziile tale și pe care nu trebuie să o protejezi sau să o menajezi. Am beneficiul să pot privi de la depărtare ce se întâmplă.
Relația cu prietenii este extrem de importantă pentru bunăstarea noastră, dar uneori nu poți aduce orice în discuție, oricând, fără să te gândești la ce simte celălalt.

În plus, un prieten îți va spune deseori ce vrea el să auzi sau ce ar face el. În terapie ne interesează ce funcționează pentru tine.

Pot să te contactez între ședințe?

Da, pentru lucruri administrative: programări, reprogramări, întrebări scurte legate de cadru sau experimentele propuse. Răspund de regulă în timpul programului de lucru, nu instant.

Nu ofer suport terapeutic continuu prin mesaje. Dacă între ședințe apare ceva important, notează-l și îl aducem în următoarea întâlnire, unul din principiile după care lucrez este creșterea autonomiei.
Uneori chiar faptul că aștepți puțin cu o temă îți arată lucruri utile despre ea.

Pentru urgențe, regula rămâne cea de mai sus: 112 sau cea mai apropiată unitate de primiri urgențe.
În funcție de disponibilitate, putem decide să ne vedem mai repede.

E în regulă dacă plâng? Există lucruri pe care nu ar trebui să ți le spun?

Da, e în regulă să plângi, uneori este o descărcare importantă. Există șervețele în cabinet și nimeni nu cronometrează cât durează până îți revii. Deseori, lacrimile aduc cu ele multe informații despre care putem discuta, care-i mesajul din spatele lor.
Emoțiile nu sunt un accident în terapie, sunt o parte din materialul de lucru.

Nu există subiecte interzise. Putem vorbi de lucruri de care îți e rușine, gânduri pe care nu le-ai spus nimănui sau nemulțumiri legate chiar de terapie. Singura limită reală ține de situațiile de risc descrise la confidențialitate, iar acelea se discută transparent, nu se descoperă ulterior.

Nu trebuie nici să spui tot din prima. Ritmul îl stabilești tu.

Ce să mă întrebi la apelul gratuit?

Nu am o listă standard de întrebări, poți vedea o variantă pe pagina de programare, dar ceva în genul ăsta ar fi întrebările:

• Ce s-a întâmplat în ultima vreme de ai zis „gata, iau legătura cu Răzvan“?
• Dacă te-ai gândit la un posibil obiectiv pentru terapie?
• Ai mai fost vreodată în terapie? Cum a fost? Ce a mers și ce nu?
• Dacă lucrurile ar merge bine pe termen lung, ce ar fi diferit în viața ta?
• Ce ai încercat deja pe cont propriu și a funcționat, măcar puțin?
• Cum ți-ai imaginat că arată terapia? Ce speri să primești de la mine?

Iei notițe? Ce se întâmplă cu ele?

Da! Clar :). Nu funcționez fără o agendă sau ceva de notat lângă mine, practic în mod activ facilitarea grafică.
Legat de terapie, păstrez notițe scurte de lucru: teme, obiective, ce am convenit, rezultatele ORS și SRS. Mă ajută să nu pierd firul procesului tău și să nu te pun să repeți lucruri importante. Notez lucruri importante pe care le-ai menționat ca să pot reveni mai târziu în ședință, fără să te întrerup.

Notițele sunt tratate confidențial, conform obligațiilor profesionale și legislației privind protecția datelor. Nu ajung în conținut online, nu se transmit altcuiva în afara situațiilor excepționale descrise la confidențialitate și poți întreba oricând ce am notat.
Nicăieri în notițele mele nu va apărea nicio dată personală de tip nume, adrese.

Mai ai o întrebare?

Poți să o notezi în formularul pentru apelul gratuit. Nu este nevoie să ai toate răspunsurile înainte să ne auzim.

Am zis că acest demers de a răspunde la o listă de întrebări, generate și cu ajutorul AI pentru a le găsi pe cele mai relevante, o să ajute pe viitor 🙂

Clar însă nu am vrut să fie o listă exhaustivă, cu toate că la unele dintre ele am răspuns aici și apoi le-am transformat în pagini mai detaliate.