Știi momentul ăla când găsești un super articol, îl citești, îl folosești. Apoi, trece un timp, îți aduci aminte de el și începi să îl cauți.

Parcă îți aduci aminte vag numele autorului sau poate al locului unde l-ai citit. Îți ia mult să îl cauți, poate era pe un blog gen zoso și ai de căutat mult și bine în cele 1903 pagini de blog.

Iar atunci când în sfârșit îl găsești, arunci un ochi pe el și habar n-ai ce era așa valoros la el. Pur și simplu nu mai are sens.

Ai pierdut 1 oră căutând un articol pe care nu mai știi cum să-l folosești.

Am pățit de multe ori asta, cu resurse faine pierdute între timp în negura internetului.

Resurse de training, exemple de exerciții, articole de opinii, how to’s gospodărești și tot felul de minunății.

Unele pe bloguri care au dispărut, altele au devenit indisponibile și unele pur și simplu nu am mai reușit să le găsesc ori au ajuns în spatele unui paywall.

Un newsletter de-al Cristinei a schimbat totul. În el povestea despre Second Brain și menționa conceptul de PKM.

Un concept relativ nou, din 98 conform studiului Frand & Hixson.

De atunci mă tot joc cu el:

• mi-am făcut cont pe Notion
• mi-am personalizat dashboard-ul
• am renunțat și mi-am cumpărat o temă
• salvez tot ce-mi atrage atenția în baza de date
• încerc să revin și să sumarizez

O să scriu în viitor despre notion și cum merge traseul meu cu el, cum folosesc și ce-mi place.

Până una alta, cred că toată lumea ar trebui să aibă un PKM digital sau cel puțin un mix de analog-digital.